te iubesc
ca ploile de toamnã
când pisicuţul leneş a adormit
pe pieptul meu
când încã mai rãmâi
la mine-n toamnã
şi între noi nu-i frigul încã greu
iar frunzele picteazã nopţile
cu mângâieri de tainã
şi plouã liniştit cu lacrimã de tei
nu-s prea bãtrân sã te aud
când dormi şi cum în suflet tu mã iei
iar somnul meu nu are tihnã
şi te vegheazã permanent
în şemineu danseazã viaţa
cu noi şi îngerii în cvartet
este atâta cãldurã între noi
iar piaţeta a pierdut atâtea frunze
plãtite timpului din noi
sã plece nicãieri oriunde
sã lase toamna asta pentru noi...
