am vãzut locuri cu puţine cruci
unde viaţa este nemuritoare
acolo oamenii nu au vârstã
sau dacã au
au uitato
aşa intenţionat...
pe acolo dracul nu are haltã
vede multe mãnãstiri
şi sperios din fire
nu intrã...
din crucile astea vechi
creşte verdeaţã
şi flori cu parfum de mãr
viaţa se odihneşte
dupã o gurã de apã de izvor
şi stã la taclale cu lemnul din mãnãstire
cu ei cei ascunşi în cruci
şi nimeni nu ştie
sã fie aceasta tãrâm de poezie!?
