CULOAREA VÂRSTEI
autor Nicolae Nistor
tâmplele mele nu mai glumesc...
atunci eram crud
aveam vocea nestinsã
acum am totul din ce se pierde..
copacul ãsta
este gol de pãsãrile din mine
frunzele lui trec prin mine
ca o desţelenire de frunze în devenire
ironia face sã încep sã glumesc
cu tine cu mine...
cum sã mai colorez ce am în mine
NOAPTEA ALBÄ‚...
autor Nicolae Nistor
dedicaţie pentru Cristian Alina şi Daniel Marian
o noapte albã
în care ea avea ochii departe
unde lacrimile cad în cafeaua
sorbitã cu stele
vorbim şi vorbim..
Socrate nu a scris nimic
iar noi ca el
dãm autografe
prin Platon..uimire..
vinul aceasta mã ţine treaz
deştept de treaz
mã face sã aleg iubirea sau noaptea
sau pe ea care este lângã mine
citind poezie..ce poezie..
sau jurnalistul care nu se îmbatã
prea deştept sã cadã în gol..
timpul furat inteligent de noi
vinul care nu ucide artere
prea încordate...
şi noi hoţii din noapte
care ascund timpul
plin de nesomn
în nerostite şoapte
aşa-i poetul pânã-n moarte
FELIE DE NECUVINTE
autor Nicolae Nistor
poezia este ca felia de pâine
te uiţi peste gardul lui Nichita...
mai furi cuvinte care nu ucid
cum sã aduni pãsãri
care nici nu vorbeau
nici nu zburau
care aveau cuvintele
pictate pe aripi pe minte
cum sã cobori de pe gard
cuvintele zboarã
multe cuvinte...
iar tu aşa suspendat
poţi sã cazi dincolo de gard
pentru o felie de ne cuvinte..
APA VIEŢII
autor Nicolae Nistor
încã o duminicã a plecat din
buzunarul meu gãurit
pânã la pãmânt
încã o liniuţã ascunsã
dupã ceasul solar
a fost luatã de frunze
în aşteptare unei
nuiele crude
ce simte apa vieţii
OCROTIREA VIEŢII
autor Nicolae Nistor
mã rotesc fãrã buton de oprire
nu pot fi aruncat în afarã
nimeni sã mã opreascã
sunt globuleţul din altã viaţã
o lacrimã din ochii de paiaţã
copilãria ce rosteşte o întreagã
viaţã!
STATUETA VIE...
autor Nicolae Nistor.
cum sã-ţi spun sã taci
tu nu auzi nu vorbeşti
ai ochii plecaţi de mult
pe muntele acela
care plânge în valuri
cine poate sã atingã tãcerea
prea înaltã sã fie strivitã
atunci eu eu ce sã fac
cum sã urc la tine
când ai alunecat din mine
şi nu mai ştiu dacã ai fost
sau eşti o închipuire
cioplitã-n piatra-nemurire
ANOTIMPUL LÄ‚CUSTELOR
autor Nicolae Nistor
nici un anotimp nu dispare
el se repetã altfel
un trup care simte fiecare
adiere şi clipã de viaţã
arsã sau rece
poate plânge din orice
nimic nu se terminã
doar noi noi ce fugim
de invazia lãcustelor
din mintea noastrã
anotimpurile sunt
lãcuste care nu vor rãspunde
de terminarea timpului
Când Dumnezeu a fãcut omul,
a creat şi Adevãrul,
care nu era ascuns cu haine şi încãlţat.
El era gol ca Adam şi Eva.
Restul, se numeşte opinie.
De atunci cãutãm
ce am ascuns din fãţãrnicie!
SINGURÄ‚TATEA DIN MALAXOR
autor Nicolae Nistor
nu este greu sã rãmâi singur
aruncã fiecare hainã cu amintiri
spalã la maşina de spãlat
numai hainele vorbitoare
malaxorul amestecã realitatea
singura voce care se aude
este a ta numai a ta
zgomotoasã datoritã forţei centrifuge
singura legãturã cu lumea
este butonul care nu poate fi oprit
SABIA DREPTÄ‚ŢII
autor Nicolae Nistor
nu pot sã fiu cavalerul dreptãţii
spada mea a fost furatã
acum este obiect de recuzitã
teatrul acela absurd unde
piroanele din cap vorbesc
spada mea este ritualic sacrificatã
pentru un spectacol
cãlãreţul singuratic
fuge ca un nebun
cãutând dreptatea
prea bãtrân sã plângã
prea trist sã râdã
ce sabie grea şi hâdã..
AŞA M-AM FÄ‚CUT POET
autor Nicolae Nistor
n-am plecate de acasã
sã mã fac poet
întâmplarea a fãcut
sã vã întâlnesc pe stradã
şi sã stãm la taclale
uite aşa...
am colorat copacii
am pierdut Luna
iar în urechea minţii
tot îmi şopteşte o voce
fãrã culoare
cu miros de plante-
altele decât cele ştiute
numai vrute şi nevrute
nici nu tace sã m-asculte...
