Autor:	aurel contu ( Aurel Conțu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Coşul fermecat al bunicii

chipul ei blajin îmi vine în minte din negurile inefabile ale copilãriei şi acum mi-o reprezint ca pe-o sfântã de pe icoanã în mintea mea de copil credeam cã sfinţii erau şi ei un fel de bunici împietriţi în dragoste fãrã sã înţeleg cum bunica îmi umpluse camera cu icoane şi candele sã mã fereascã de Duhul cel rãu dar cel mai enigmatic lucru de care-mi aduc aminte era coşul ei din nuiele în care ascundea tot feluri de lucruri banale primul meu dinte de lapte elefanţii de pluş cu picioarele rupte maimuţoii fãrã capete primul desen din cerculeţe şi linii intitulat â€�ţmama” o panã neagrã de pasãre amintiri cum îi plãcea sã spunã şi-mi explica pe-ndelete ce sunt amintirile şi cum ele se aseamãnau cu nişte pãsãri cãlãtoare precum rândunica de sub streşina casei care vine şi plecã în fiecare an înfruntând cu inima ei micã toate primejdiile cerului într-o zi însã nu se mai întoarce gãseşti cuibul gol se poate citi regretul şi-n ochii pisicii întotdeauna pluteşte o mare tristeţe în urmã şi n-ai de ce te prinde…

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]