Câinele meu, ufff, mã scoate din minţi
(mai este unul pe-aici, prin agora aceasta exclusivistã
literarã,
care se clãteşte cu luminã de lunã pe dinţi!)
dar al meu ( nu vreau sã-l discreditez
din cale afarã,
nici sã-l aşez între sfinţi!)
e fiarã
nu ştie decât sã muşte, sã latre şi sã
roadã ciolane
de maniere nici vorbã (parc-ar fi pe
invers!)
mereu face pipi (unde apucã!) şi sughiţã
de foame
pe deasupra mai e şi pervers
ieri, Doamne, tãvãlise *prinţesa* vecinei
de la parter
(fusese un spectacol jenant, sfârşit
cu ruperea lesei)
iar oftatul femeii a rãmas pentru mine
şi azi un mister:
sã-şi fi dorit oare ca eu sã fi fost în locul
jivinei
şi ea în locul *prinţesei* ?
