spre searã îmi pusesem în minte sã mor
( peste drum pãrintele Teodosie cânta un
Tedeum la orgã )
dar nu aveam pe aproape nicio aripã sã zbor
din trupul acesta în care stãteam rãstignit
ca-ntr-o morgã
poştaşu-mi bãgase pe sub uşã un morman
de facturi şi scrisori
( probabil greşise adresa cãci eu îmi plãtisem
taxa pe aer cu bani gheaţã )
cum dracu’ sã nu-ţi vinã sã mori
şi sã nu-ţi bagi picioarele în scârba aceasta de viaţã
dar când sã-mi pui laţul la gât şi sã mã-ndrept
cãtre cer
unde bãtânul Einstein moţãia într-un nimb de luminã
apãru din senin în pas de bourree (cum ar zice
madame Tussauds!)
cine alta decât… frumoasa mea balerinã
