vin dintr-acolo unde nu se-ntunecã niciodatã
(aici lumina se tãvãleşte ca o curvã prin beznã )
peronu-i pustiu, iar trenul se zbate şi geme
pe linia moartã
precum o femeie când o mângâi pe gleznã
trenul acesta cu douã vagoane e plin de mistere,
de taine
opreşte prin gãri sufocate de arbori bãtrâni
femei şi bãrbaţi sar înãuntru fãrã bagaje sau haine
cu tigvele desprinse din gâturi şi ţinute în mâini
Moment în care din spatele scenei
apare o haitã înfometatã şi jigãritã de câini…
