Beatrice Margãrit se trezi pe la miezul nopţii incomodatã de un corp ciudat care era întins alãturea de dânsa, la marginea patului, şi care scotea nişte zgomote stranii, imposibil de asemãnat cu zgomotele obişnuite. Dacã la început se chircise de fricã în colţul opus, sperând sã fie doar o farsã a minţii, cu timpul descoperi cã obiectul semãna mai curând cu o fiinţã de dimensiunea unui copil, ceea ce avu darul s-o mai linişteascã. Nu-i era deloc clar cum ajunsese acolo, în patul ei, motiv pentru care îşi luase inima în dinţi şi, aplecându-se peste corpul acela, aprinse lumina. Corpul aparţinea unei mogâldeţe ciudate, cu pielea solzoasã, de culoarea smaraldului, având capul mare şi ochii imenşi, aşa cum mai vãzuse doar în filmele S.F cu extratereştri.
- Eu sunt Quanki 1! desluşi din ochii arãtãrii, care pãreau sã se fi conectat la mintea ei. Am mai fost cu tine de câteva ori pânã acum, însã am preferat sã nu ştii înainte de a pãrãsi Tera ! Quanki 1 te iubeşte ! Quanki 1 nu-ţi face rãu ! Quanki 1vrea sã te ia cu dânsul !
Cuvintele creaturii, în acest misterios dialog al minţilor, o învãluiesc inexorabil, o ameţesc ca o bãuturã alcoolicã, consumatã în exces, o elibereazã de toate spaimele şi o împing în braţele lui cu o forţã greu de înfrânt.
- Doamne, Quanki 1, dar unde ţi-i p… ?!
Creatura scoase din piept ceva în genul unui oftat.
- Quanki este deja în mintea ta ! Nu-ţi ajunge cã Quanki este acolo ?
- Nu, iubitule, la noi pe Tera chestia asta cu â€ţintratulâ€în minte se numeşte onanism . Dragoste înseamnã sã cobori mai jos !
