rãtãcesc cumva oblic
nu mai existã atracţie
maşinile plutesc grave deasupra
şoselelor
copacii se-apleacã-ntr-o parte
pãpuşarii fac tumbe
se încurcã în sfori
clovnii
se-neacã-n â€ţalcooluriâ€
toate sticlele-s strâmbe
spargem seminţe-n dinţii
înegriţi de carii
omorând timpul
mâncãm cu mâna stângã
ne aruncãm oasele însângerate
spre nori
ploaia cade aiurea
pe-alãturi
cineva
din umbrã
se-amuzã grotesc
amestecul limbilor
pare o glumã
sã trãieşti oblic
printre romburi
e mai greu
Polul Nord a luat-o spre sud
aşteptãm sloiuri…
