într-o zi te redescoperi
în aceeaşi zvâcnire iraţionalã... de pleoapã
restrâns dramatic în timp
comprimat
redus la un cadru pe o peliculã fotosensibilã
cu milioane de cadre
un negativ care se autodevelopeazã în cea mai obscurã camerã
a minţii
a Eului
despre care nu ştiu mare lucru
dar care rãbufneşte adesea de unde nu te-aştepţi
din cel mai crunt întuneric
rãscolind printre lucruri intime
printre tabuuri
femeia mea este mai presus de orice criticã
îi spun
la fel viaţa mea
iar tu n-ai cum sã te prefaci cã nu ştii
sã te eschivezi
eşti parte din ecuaţie
nu-ţi lipseşte decât dreptul de veto
care oricum nu-ţi profitã la nimic
eşti doar o copie
salvatã în desktopul memoriei mele
nu poţi trãi în locul meu
viaţa este o mea
suntem deja prea mulţi pe aceastã stinghie...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Sa ne redesoperim ar fi tare bine. Toti suntem parte dintr-o ecuatia, dar ne lipseste curajul, ne lipseste acea zvacnire rationala as zice eu.
