Autor:	aurel contu ( Aurel Conțu ) - [ PROZA ]
Titlu:	Pagini de jurnal (VI)

Palatul prinţesei seamãnã constructiv cu Château noir, diferã numai culoarea pietrei, care este albã. Suntem aşteptaţi de un majordom cu aceeaşi ţinutã ţeapãnã ca şi a lui David. Dupã politeţurile de rigoare mã invitã înãuntru. Prinţesa, o femeie de vreo treizeci de ani, blondã, cu ochii verzi, stã rãsturnatã provocãtor într-un fotoliu somtuos, picior peste picior. Poartã o rochie neagrã, destul de scurtã, fiindcã îi observ linia perfectã a coapsei da capo al fine. - Vã mulţumesc pentru vizitã, domnule Vernescu ! îmi zice în timp ce îi sãrut mâna. Nici nu vã închipuiţi ce bucurie mi-aţi fãcut ! - Plãcerea este din partea mea, îi rãspund la fel de ceremonios, n-am mai vãzut niciodatã o prinţesã atât de frumoasã! - Mulţumesc,domnule, sunteţi prea amabil ! - Sã ştiţi cã nu vã mãgulesc deloc, madame… - Mademoiselle ! mã corecteazã ea. - Iertaţi-mã, nu sunt de multã vreme pe aici ! - Chiar mã întrebam de unde veniţi ? - Din România. - N-am fost niciodatã acolo, dar îl ştiu pe regele Mihai, cu care sunt un pic rudã. Şi cu ce vã ocupaţi în România ? - Sunt scriitor. - Daaa !!! exclamã ea destul de neprotocolar, bãtând din palme şi schimbându-şi ostentativ poziţia picioarelor. Toatã viaţa mi-am dorit sã cunosc un scriitor ! Nu vã ascund cã şi eu cochetez uneori cu scrisul ! - Poate scriem o nuvelã împreunã ! supralicitez, gândindu-mã, desigur, la cu totul altceva. Ideea sau dedesubtul ideii o amuzã. - Poate, de ce nu ! Îmi plac provocãrile ! Sunteţi un vecin interesant ! - Nu mai vorbesc despre dvs., îi întorc complimentul şi plusez : Aş putea sã vã mai vizitez ? - Oricând doriţi. Vã puteţi lua şi prietena ! - Nu am prietenã. - Atunci soţia ! - Nici soţie nu am. Zâmbeşte. - Se pare cã suntem amândoi foarte singuri, domnule Vernescu! La douã sãptãmâni de la instalarea mea la Château noir încep sã-mi intru în pielea de castelan. Descopãr cã viaţa de senior, cum îi zice David, este mai riguroasã decât mi-am închipuit (impune, în orice caz, respectarea unor reguli precise, începând de la micul dejun, plimbarea de dimineaţã, prânzul, programul de lucru, ceaiul de la ora cinci şi cina, toate la ore exacte, care nu pot fi devansate sau nesocotite sub nici un motiv). Toate bunurile castelului sunt evidenţiate în liste individuale de inventar, pe care cele trei menajere le bifeazã şi le semneazã zilnic. La sfârşit de sãptãmânã, David verificã fiecare listã în parte, astfel cã nu existã riscul sã disparã ceva. Menajerele, în numãr de trei, au câte cinci camere de întreţinut, începând cu locurile funcţionale, celelalte fiind lãsate pentru dupã-amiazã. Intendentul se trezeşte zilnic la ora cinci, face piaţa, preia livrãrile de la firma de catering şi se ocupã de aprovizionãrile pentru ziua urmãtore. La şase apare bucãtarul, care pregãteşte micul dejun. Grãdinarul se scoalã pe la opt, verificã starea gazonului tunde iarba toaleteazã pomii sau adunã frunzele cãzute peste noapte. Descopãr cã pe domeniu existã şi un grajd, cu cinci cai de rasã, un padoc şi un îngrijitor cu alurã de cowboy, care se ocupã de tot ce este necesar. Pentru cã vreau sã slãbesc, mi-am propus sã alerg jumãtate de orã pe zi, lucru pe care-l fac cu determinare în ultimul timp. Azi, mi-a trecut ptin cap sã adaug joking-ului meu şi o orã de cãlãrie (dacã tot aveam cai !), motiv pentru care îi cer sfatul lui David. - Fostul propietar, îmi mãrturiseşte el, cãlãrea zilnic, din câte ştiu. Nu-i rãu deloc ! Trebuie sã vorbesc însã cu Pierre ! Nu dupã mult timp se întoarce victorios. - Se poate, sir ! Are un cal, Allan, special pentru aşa ceva ! Când doriţi sã începeţi ? - Dupã-amiazã ! - Bine! Aşa se gândea şi el ! - Spune-mi, adaug, vecina cãlãreşte ? - Foarte rar, n-am vãzut-o decât de vreo douã-trei ori ! Pierre Souverstre, â€�ţjocheul”, este un om admirabil, cu foarte mult bun simţ. Mã ajutã sã încalec, îmi dã sfaturi despre ţinutã, despre statul în şea, despre controlul calului şi despre multe altele. Aflu tot de la el cã Allan este un animal foarte blând şi cã se ataşeazã repede de om, dacã îl şi stimulezi puţin. Îmi strecoarã în buzunar un pumn de cuburi de zahãr, sfãtuindu-mã sã-l recompensez din când în când. - Vã sugerez, sir, mã sfãtuieşte el, aleea din apropierea zidului, care a mai fost, cu ani în urmã, pistã de alergat şi care se preteazã pentru echitaţie. Dincoace, dupã cum vedeţi, gazonul este moale şi poate fi distrus ! Îl ascult. Cursa se dovedeşte o adevãratã încântare şi pentru mine şi pentru Allan. Eu simt fascinaţia mersului cãlare, el dulceaţa zahãrului, care-i place foarte mult. Pierre ne aşteaptã şi el încântat. - V-aţi descurcat excelent, sir ! - Mulţumesc. - Sã mã anunţaţi când mai doriţi ! - Te anunţ de pe acum ! îi rãspund. În fiecare zi, la ora asta ! - Am înţeles, sir. Cu ce pot sã vã mai ajut ? - Cu nimic. Încalecã pe cal şi pleacã în galop spre grajduri. Mã întorc în castel unde am surpriza sã întâlnesc un bãrbat cam de aceeaşi vârstã cu mine, îmbrãcat în costum negru, foarte stilat şi elegant. David ridicã din umeri neputincios. - Excelenţa sa, prinţul Feodor Alexandrovici ! - Bonjour. - Eram curios sã vã cunosc, îmi zice, afişând un aer superior. - Presupun cã sunteţi vecinul din nord. Tocmai v-am vãzut domeniul din şeaua calului ! - Da, v-am vãzut şi eu când intraţi la prinţesa Adélaïde ! Sper sã nu vã faceţi un obicei ? - De ce ? - Fiindcã sunt prietenul ei. - N-am ştiut. - De acum sã ştiţi ! Şi vã rog sã vã abţineţi ! Mã uit la el iritat. - Asta nu cred cã se poate ! Aştept sã-mi întoarcã vizita şi nu am de gând s-o refuz. ! Replica mea îl înfurie. - Atunci vã provoc la duel ! Nu-mi vine sã cred. - În ce secol trãieşti, prinţe ? - Spadã sau pistol ? mã întreabã el, ocolind rãspunsul. - Pistol, rãspund, fiindcã este mai rapid. - Foarte bine. Mâine e bine ? - Îmi este indiferent unde şi când ! - Perfect. Vã voi anunţa din timp locul şu ora !! - Cum doriţi. Prinţul face stânga-mprejur şi pleacã fãrã sã scoatã un cuvânt. David îl maimuţãreşte pe la spate. - L-aţi fãcut praf, sir ! Conta pe faptul cã veţi ceda ! A cãzut în propria-i cursã, fiindcã, din câte am auzit, este un fricos ! Nu va fi niciun duel !

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]