chiar dacã ne-am despãrţi de umbre
şi-am rãmâne doar oameni
în grote
privitori neutri
platonici
nu s-ar schimba nimic
jumãtate din lucruri sunt umbre
Dumnezeu este şi el o umbrã
viaţa noastrã la fel
n-am ieşit încã din peşteri
sã descifrãm cine stã de partea opusã a umbrei
fiindcã nicio umbrã nu-i singurã
în spatele nostru arde un foc
care alungã aceste fantome îmbrãcate în negru
din noi
auzim paşi
vedem nişte contururi abstracte
pe ziduri
acesta este un câine
ne dãm cu pãrerea
judecând dupã coadã
aceasta este o femeie
cu pruncul în braţe
judecând dupã sâni
iar aceştia din urmã
sunt sfinţii
judecând dupã rigoarea
şi subţirimea aristocraticã a minţii…