auuu! auuu! auuu!
strigau pietrele de care îmi juleam gleznele
auuu! auuu! auuu!
strigau merii cu spinãrile îndoite de vânt
auu! auuu! auuu!
strigau bufniţele cu ochi închişi în lumina tãioasã a dimineţii
auuu! auuu! auuu!
strigau câinii loviţi cu pietre
piţigoii atinşi de fulgere
înãbuşind auuu! auuu! auuu-ul! meu ruşinat
stânjenit
ţipaţi voi
murmuram abia perceptibil
eu îmi mai pot ţine durerea
nu-i chip sã-ţi aşezi o clipã capul pe marginea cerului
cu voi
blestemaţilor
mâncãtori sadici de linişte
în fond
sunteţi zgomotoşi
gãlãgioşi
onomatopeici
când nu mai aveţi agheasmã sfinţitã în candele
vã revãrsaţi hoţeşte în clapele reci şi neacordate ale pianelor
cãlcaţi cu bocancii plini de noroi
pe corzile necântate ale viorilor
deveniţi nişte dizarmonii sinistre şi încremenite
ale tãcerii!
