iarna se zvârcoleşte-n convulsii
pe drumul de ţarã
zãpada pe dealuri se prelinge
pe lângã garduri
ca o femeie uşoarã
vântul îşi schimbã cureaua de ghimpi
din biciu-i de gheaţã
cu una mai acãtãrii
din frunze de orhidee
cusutã cu aţã
ai putea zice cã a venit primãvara
îmi şopteşte de-alãturi iubita mea
Lãcrãmioara
doar ceasul neîntors
de pe masã se strãmbã
face-o grimasã
amarã
încordaţi-mã dracului
odatã
şi daţi drumul timpului ãsta
înţepenit într-o rotiţã dinţatã
afarã!
Dualitate
În viaţa fiecãruia
trebuie sã existe
întodeauna douã lucruri
mãcar douã
nu se poate altfel
un singur lucru
e prea puţin
fiecare lucru
se sprijinã pe alt lucru
omul se sprijinã pe alt om
nu poţi strãbate drumul vieţii
singur
adesea e dificil sã alegi
chiar şi între douã lucruri
nici sã zbori nu poţi
fãrã douã aripi
la fel de greu e sã iubeşti
doar cu o inimã...
