Nu am nevoie de întreg Pãmântul,
daţi-mi, vã rog, motivul geometric ideal,
un şir a lui lui Fibonacci, simplu şi uşor ca vântul,
sintagma lui Mandelbrot , din latinescu â€frangereâ€,
( a sparge în fragmente!),
redenumit fractal.
În tot ce ne-nconjoarã exist-o simetrie rece, un mister,
o succesiune de detalii care se repetã dup-o matrice absolutã,
de la cristalele de gheaţã ale lui Fournier,
l-aripile de fluture sau frunza (urât mirositoare) de cucutã
Tiparele acestea de alchimist ce cautã argintu-n humã,
desprinse de origini în mod accidental,
sunt similare cu tiparul mumã
şi pot oricând sã se întoarcã în original,
urmând parc-o predestinare, un alogaritm universal.
