Îmi e destul de greu sã înţeleg aceastã lume
ziditã dupã reguli , modele şi eresuri,
în faţa cãreia cuvântul aleargã ca un cal în spume
şi moare înainte de a pãtrunde-n înţelesuri
Bãtrânul Euclid ne-nvaţã despre punct şi dreaptã
dar şi despre plan şi spaţiu, `nainte ca Hristosul sã se fi-nãlţat,,
dar mintea mea e prea hapsânã şi n-aşteaptã
sã mai rezolve înc-o axiomã la câte ecuaţii are deja de rezolvat
mãreţul Creator ne-a dãruit, în bunãtatea Sa, cuvântul
pãstrând doar pentru el limbajul matematic,
care desparte-n douã planuri paralele, Cerul şi Pãmântul,
lãsând la mijloc adevãrul sã se zbatã ideatic
În zestrea noastrã ancestralã, ca într-un cuib cu dropii,
modelul matematic, redus la forme, linii şi reprezentãri bizare,
existã-n stare de-adormire încã de când deschidem ochii
şi-aşteaptã doar sã-l dezlegãm din fiare...
