mai nou sunt prieten cu urşii
strâng toate â€ţsuvenirurileâ€de pe Masa Tãcerrii
( la care s-au ospãtat oamenii cavernelor
mileniului trei!)
pentru toţi moşii-martinii cu principii şi gusturi estetice
nonconformişti însã din naştere
prietenii mei
afectuoşi pânã la ruperea oaselor
pe care te poţi sprijini la nevoie
fãrã sã investeşti alceva decât dragoste
la naiba
de ce-mi vorbiţi urşii de rãu
când dau buzna în casele oamenilor
ştiţi şi voi cã foamea e crâncenã
le-a luat minţile
iar uneori e foarte greu sã deosebeşti un om
de celelalte vieţuitoare ale Pãmântului
ca sã fiu sincer pânã la capãt, în afara urşilor, iubesc florile, toate florile, singurele fãpturi ingenuue, care-mi fac sufletul pasãre, cântec, într-o lume însângeratã pânã la gât a lupilor, homo homini lupus est, şi pe artistul din spatele acestei Capele Sixtine, pictatã cu vii şi cu morţi, la propriu, frumuseţea adevãratã a lumii se ascunde dincolo de lungimea de undã a ochiului, întrece în emoţii viteza lumini, cuanta egoistã şi fragilã de timp, uneori chiar şi spiritul
.
însã iubirea le-ntrece pe toate…
