cel mai mult timp petreci în trecut
deşirând viaţa ca pe un pulover vechi
lãsat în uitare
mâine îl vei împleti la loc cu nasturi din cochilie de melc
şi anchior
sã fie cool
vei mai adãuga şi ziua de azi de pe alt ghem
cu aţã de altã culoare
îţi vei face un ceai chinezezc
şi vei fuma o ţigarã
cât timpul se încolãceşte în jurul tãu
ca un şarpe
îţi aminteşti ultimul sãrut
primit într-o dimineaţã geroasã de februarie
prima noapte de dragoste
alte lucruri din vitrina ta cu trofee mãrunte
pe care nu ştii niciodatã unde sã le pui
şi în ce ordine
noroc cã de-o vreme nu se mai întâmplã nimic
n-a mai rãmas loc sã adaugi şi altele
tristeţii i-ai fãcut loc în sertarele înţepenite
ale sufletului
celebra formulã a lui Eistein devine pe zi ce trece
tot mai inaplicabilã
în viaţa ta n-a mai supravieţuit decât o mişcare inerţialã
de respingere
starea aceea în care te simţi dezbrãcatã de spaţiu şi timp
liberã…
