ne-am lãsat cuprinşi de fiorul acesta primãvãratic
al renaşterii
alunecâd pe nebãgate de seamã
într-o vãgãunã neumblatã de timp
unde ne îngropasem nu de mult
cadavrele gândului
amintirile vii
ai zice cã am nimerit din greşealã într-un cimitir fãrã cruci
în care morţii îşi scot capetele din mormintele ninse
priveşte în jur
iubito
ultimile ţopãieli ale iernii fac ravgii în flori
ne îngheaţã oasele
dar noi nu simţim frigul
ronţãim Croco Sticks
la pungã
ne prostim
şi nu înţelegem de ce ne pãrãsesc sufletele
alergând fãrã nicio noimã înaintea timpului…
