azi mã gândesc sã te înconjor cu toatã înţelegerea mea
vei fi mai liberã decât n-ai fost niciodatã
imagineazã-ţi cã te-ai privi în oglindã
şi ţi-ai vedea epiderma printr-o lentilã de telescop
ca un peisaj selenar
sau cã ţi-ai asculta inima la stetoscop
bãtând ca tobele din â€Nessun Dorma†a lui Puccini
în templul sufletului tãu
nu cã nu te-ai privi şi asculta singurã
dar ar fi altceva
mi-ai putea spune cã în acele momente
te simţi ca o navã spaţialã care învinge gravitaţia
cã auzi strigãtele de disperare ale fulgilor de nea
sau ale paşilor mei
cãlcându-ţi pe inimã
asurzindu-te…