acum e prea târziu sã mã ascund
dupã metafore
( de ce-aş face-o tocmai acum?)
cine se înhamã de bunovoie
la jugul cuvântului
trãieşte deja în metaforã
respirã metafora
nu-i nicio ruşine sã-ţi creascã aripi în locul picioarelor
( se întâmplã de când lumea în Galopagos!)
flapsuri
un fel de aripioare mai mici
în locul mâinilor
atrofiate de evoluţie
( uneori evoluţia înseamnã şi pierdere asumatã
ca la ruletã!)
în aceastã lume a zborului virtual
nu existã turnuri de control
care sã dirijeze traficul infernal al metaforelor
nu existã coliziuni între gânduri
catastrofe aeriene
regretul meu este cã în timp ce metafora
înfloreşte într-o lume fascinantã a visului
eu mã usuc în acest înveliş prozaic
al cãrnii…
