nu-mi mai amintesc ce-am fost în vieţile mele dinainte
n-am nici cea mai vagã idee
doar cã uneori îmi vine sã zbor ca o lebãdã
sã urlu la lunã
sã muşc trecãtorii grãbiţi de gleznã
sã dorm în peşteri
îndemnuri care-mi vin din strãfunduri
insidios
sustrãgându-se controlului minţii
nu-mi explic nici spaimele viscerale
pornirile rãzboinice
gustul sãlciu al sângelui
dintr-o viaţã care nu-mi aparţine
mi-e greu sã admit cã eu
cel de azi
vin din preistorii
cã am trecut dintr-o viaţã în alta
aşa cum ai trece prin vagoanele unui tren
în timpul mersului
sau cã aş fi martorul tãcut al tuturor fãrãdelegilor
celui care am fost
înainte de a mã naşte
cã verbul a fi înseamnã mai mult decât poate cuprinde o viaţã
fiind
mã gândesc
o sumã a tuturor vieţilor trãite
succesiv
excluzând moartea
care nu apare distinct în Dicţionarul Explicativ al Vieţii…
