ecoul trecerii timpului
ricoşeazã asimetric din oameni în lucruri
şi invers
în funcţie de distanţã
nimeni nu scapã
e ca un pumn de boxer învelit într-o mãnuşã de mãtase
în plex
sau ca un pas apãsat peste inimã
în fiecare clipã auzi câte un vaier ricoşat
dintr-o piatrã
câte un rãget de cerb încolţit
într-o lume cu reacţii în lanţ
şi ecouri
contrar oricãrei legi ale mecanicii despre mişcãri rectilinii uniforme
şi repaus
n-ai nicio şansã
.
numai acel impuls mesianic
imprimat la naştere
ne mai ţine în viaţã
dupã aceea ricoşãm haotic
dintr-un ecou în altul
la început
apoi din ce în ce mai slab
goliţi de sunete
fãrã nicio explicaţie…
.
filozoful o sã spunã agnostic
cã ecoul se sustrage cunoaşterii noastre
ca Dumnezeu
ştiinţific pare o aberaţie
ar fi de neînţeles ca tu sã strigi în pustiu
şi ecoul sã se spargã în ceruri
.
Big Ben-ul bate în Turnul Londrei
ora exactã
când timpul ajunge la fix
ecoul însã se-ntoarce-n Marele Clopot
asimetric
la o secundã distanţã
în alt timp…
