n-ai cum sã nu vorbeşti despre acel echilibru fragil
la limitã
al omului care merge cu tãlpile goale pe cioburi de sticlã
artistul din mine ar putea reprezenta aceastã imagine izbitoare
într-un tablou suprarealist cu accente pe culoarea verde a sângelui
neapãrat verde
cunoscând spaima visceralã a ochiului la roşul aprins al hemoglobinei
şi lipsa de reacţie la verdele clorofilei
durerea îmi apare ca o problemã de percepţie
în general se poate merge şi pe tãciuni aprinşi
pe sârmã
pe vârfuri de cuie
se poate chiar levita
cu ochii în buzunarele hainei
.
ca un şarpe hain care se târâie prin mlaştina cãrnii
spaima-şi-nfige dinţii în cãlcâiul drumeţului
n-ai cum sã nu vorbeşti despre puterea minţii yoghinului
în faţa obedienţei gândului
artistul din mine ar ilustra un tablou clinic al fricii
sub forma unei fiole din sticlã brunã cu adrenalinã limpede
în gura şarpelui
.
ici şi colo pe aleile largi ale liniştii
inconştientul se plimbã cu mâinile în buzunare
n-ai cum sã nu vorbeşti despre spaimele ancestrale
ale fiinţei
sedimentate în creier
artistul din mine ar picta tabloul omului cu amigdalele-n mânã
sãrind într-o prãpastie..
