Autor:	aurel contu ( Aurel Conțu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Vacanţã

am vãzut de departe cum femeia se prãbuşeşte cu faţa-n nisip aproape de valuri nu mai era nimeni pe plaja la ora aceea singur am întors-o i-am fãcut respiraţie gurã la gurã i-am scos sutienul şi am presat-o cu podul palmei pe piept cum învãţasem la un curs de prim ajutor în clasa a zecea… umanã pe-un manechin din plastic eram disperat cã uitasem telefonul mobil în hotel şi nu puteam suna la ”urgenţe” mã rugam la toţi sfinţii şi dumnezeii din cer sã nu moarã . zadarnic . unul din noi pierduse lupta cu viaţa . nu mai avea niciun rost sã sun la 112 mã gândem în timp ce cãlcam de douã ori într-un loc şi aruncam la fiecare pas câte o privire în urmã era chiar riscant cineva ar fi pus o mulţime de întrebãri incomode la care eu n-aş fi gãsit prea multe rãspunsuri . cine era de ce eu chestii din astea . ”doar n-o sã mã laşi tocmai acum” îmi strigã femeia cãzutã-n nisip şi se ridicã-n picioare ” te-am amãgit” . de necrezut . rãmãsesem ţintuit de stupoare ca un cui într-o scândurã . a doua zi m-am trezit într-un pat de spital era încã noapte o femeie liliputan îmi înfigea un ac de seringã în braţ iar alta rãsturna peste mine un coş cu gândaci şi pãianjeni . ”mai bine lãsaţi-l sã numere nasturi” reverberã un glas cavernos din înalturi…

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]