din înaltul cerului lumea pare un muşuroi de furnici
o desfãşurare haoticã de linii strãlucitoare
de corpuri
de fiinţe minuscule cu capete mari şi picioare nefiresc de subţiri
aflaţi într-o mişcare braunianã
efectul de paralaxã restrânge spaţiul la un punct chirurgical
în jurul cãruia se aliniazã tot Universul
imaginarul se suprapune insidios peste realul concret
într-o desfãşurare de planuri perpendiculare multiple
şi devine credibil
percepţia lumii diferã de la omul înrobit de Pãmânt
la omul de pe schela fragilã a gândului
(în absenţa unor elemente de comparaţie)
amândouã reprezentãri sunt la fel de plauzibile
de sus tumultul vieţii îţi apare ca un vortex polar
femeia
în general
ca o curbã
dragostea ca o tangentã la cerc
omul de jos amestecã mortarul în malaxorul ruginit al timpului
şi-l ridicã cu un scripete spre celãlalt
niciun moment al prezentului nu seamãnã unul cu altul
faţada realitãţii e ca un mozaic bizantin dintr-o catedralã medievalã
omul de pe schelã drişcuieşte tinciul încã moale a zilei
peste plasa înşelãtoare de gânduri
la ştirile de searã se anunţã cã un om fãrã identitate terestrã
cãzuse în gol de la etajul o mie
dispãrând în prãpãstiile nopţii…
