de obicei, trãiesc fãrã ochii pe ceas
mã mulţumesc sã privesc din când în când Soarele
am împãrţit cerul în douã
încercând sã despart dimineţile de amezi şi de nopţi
de constelaţii
sã-mi fac o idee despre timp
în rest n-am nicio legãturã cu acesta
el îşi vede de drumul sãu fãrã întoarcere
eu de al meu
cu suişuri şi coborâşuri
sunt prea ocupat sã-mi aliniez inima dupã Steaua Polarã
sau dupã ceasul astronomic de la Strasbourg
mi-e greu sã mã alinniez şi cu mine însumi uneori
cu piramida lui Keops şi Eversetul
care-şi bat joc în neclintirea lor milenarã
de timp
de ce mi-ar pãsa mie
oglinda aşezatã între mine şi lume
e spartã demult
atunci am abolit pentru totdeauna dictatura odioasã a ochiului
îmbrãţişând democraţia inimii
care mã ajutã sã-mi simt viaţa
nu s-o mãsor
sã-mi pãstrez nealterat curajul de a trãi
pânã la capãt
ca un fluture care îşi trãieşte fericit viaţa
într-o singurã zi…
