iaţa mea a fost întotdeauna copleşitã de tot felul de constrângeri morale
la început nimeni nu m-a întrebat dacã o vreau
mi-au îndesat viaţa pe gât ca un dop în gura unei sticle de şampanie
eu, nefiind în aceastã ecuaţie, de voie
şi nimeni nu m-a întrebat nici dupã aceea
când a sosit momentul sã trãiesc, sã iubesc sau sã ridic ochii spre cer,
nu
nu te întreabã nimeni
primeşti totul la pachet, în aceastã ordine ,
numai moartea sfideazã regulile,
dar nu conteazã,
oricum tu nu ai dreptul sã te opui vieţii, nici morţii
nimeni nu te ascultã,
este ca la ruleta ruseascã
pariezi cu viaţa pe negru
învârti roata şi bila cade pe roşu
nasol
tocmai ţi-ai pierdut viaţa pe care ai primit-o degeaba
(un alt joc stupid al sorţii, desigur!)
cu o mânã dã, cu alta ia...
