Întâlnirile mele cu dimineţile iernii
mã entuziasmeazã la nebunie
aşa sunt eu
mã bucurã primul fulg de zãpadã sfios
care mi se topeşte pe tâmplã
ador rãsuflarea tãioasã a vântului
ţurţurii de pe streşina casei
albul zãpezii şi a fumului de la ţevile de eşapament
adesea mã dau fãrã sã mã vadã nimeni
pe gheaţã
lãsând deoparte sobrietatea scorţoasã
a poetului
mângâi steluţele argintii de pe ferestre
cu buzele
în timp ce pisica îşi schimbã culcuşul din pod
la gura sobei
chiar şi maşinile sunt parcã un pic mai umane
pe şosele acestea ca nişte coli uriaşe de hârtie
n-ai cum sã nu-ţi laşi sufletul moleşit de cãldurile verii
sã zburde printre munţii împodobiţi de omãturi
unde ecoul se sparge în mii de bucãţi şi nu se mai întoarce
GPS-ul îmi spune sã fac la stânga
deşi nu mai vãd nicio urmã de drum
fac stânga, totuşi,
spre cer
