învãţasem pânã mai ieri sã-mi reprezint lumea
abstract
dupã nişte contururi neregulate
desenate în negru pe-o hartã
fiecare contur ascundea un loc cu o notã distinctã
asociatã cu denumiri de fluvii, de munţi, de imperii
de drumuri ale mãtãsii
de oraşe
despre care citisem prin cãrţi
în care trãiau milioane de oameni
nevãzuţi
despãrţiţi între ei de aceleaşi fluvii, de aceeaşi munţi
de aceleaşi drumuri ale mãtãsii
de aceleaşi nesfârşite întinderi de cer şi pãmânturi
într-o zi însã a apãrut cea de-a opta minune a lumii
telefonul
care a schimbat totul
cu un deget acum deplasãm lumea dupã voia inimii
prin faţa ochiului
înainte-înapoi
apoi de la capãt
imaginile lumii curg ca nisipul dinãuntru unei clepsidre
şi se rãsfrâng ca o razã de Soare într-un ciob de oglindã
privind în urmã zâmbesc
Marea Piramidã din Gizeh
îmi apare azi ca o glumã
Grãdinile suspendate ale Semiramidei
la fel
Templul zeiţei Artemis din Efes
un loc al uitãrii
Statuia lui Zeus din Olympia
infatuare, orgoliu grecesc
Mausoleul din Halicarnas
sfidare
Colosul din Rhodos
sperietoare de ciori
Farul din Alexandria
sforţare
nişte glume pânã la urmã
în comparaţie cu minunile ultimului veac
începând cu teoria relativitãţii a lui Einstein
cu telefonul mobil al lui Martin Cooper
pânã la manipularea ADN-ului
şi zborul omului cãtre Marte
ultima frontierã dintre noi şi Dumnezeu
a rãmas cerul…
