mi-e fricã sã merg noaptea prin viaţã
sã bâjbâi
sã nu-mi mai gãsesc punctele cardinale
scara de bloc
cheia de la uşa iubitei
care mã ţine de vreo trei zile flotant
noaptea toate blocurile se aseamãnã între ele
mai bine rãmân alãturi de ea
lipit de spatele ei ondulat în formã de S
ca o curbã extrem de periculoasã în drum
cu ochii deschişi
aşteptând sã se-ntoarcã spre mine
nu fãrã emoţie
pentru cã uneori se transformã într-o vãduvã neagrã
într-o femei vampir
ştiu cã mã va devora pânã în zori
dar nu mi-e teamã
îi cer doar sã nu mã rãneascã prea mult
nu-mi place sã sufãr
sã asist la propria moarte
sã-mi vãd sângele ţâşnind spre cer ca apa fierbinte dintr-un gheizer
sã vãd cum îmi sparge toate oasele între fãlci
cum mã înghite bucatã cu bucatã
cum îmi scuipã pãrţile necomestibile
oribil
dar ce nu face un bãrbat pentru o clipã de dragoste…
