Nu-mi cere sã-mi calc pe inimã. Nu-ţi pot deschide din nou sufletul
din carapacea tristeţii.
Mai lasã-mã un an sã-mi oblojesc rãnile
mi-ar fi imposibil acum sã te privesc în ochi cu mintea limpede,
existã încã prea mult sânge la locul faptei
şi prea multã confuzie.
Încearcã sã înţelegi cã dragostea mea e în stare de şoc
sub perfuzie,
probabil cã n-o sã-mi mai revin niciodatã,
copilul nostru se va naşte orfan într-o zi de duminicã,
tu nu vei accepta sã-i tai cordonul ombilical cu care s-a sufocat în timpul travaliului
şi nu te va putea obliga nimeni.
Îl vei ţine în viaţã doar ca sã-mi aminteşti ce s-a ales din dragostea noastrã,
oamenii vor întoarce capetele dupã noi sideraţi
nu vezi în fiecare zi o femeie trãgând dupã dânsa placenta cu pruncul înãuntru...
.
Din volumul â€Alb şi Negruâ€, aflat în lucru
