Lumina lunii alunecã învârtinduse prin cleştarul vechi
Pãtrunzând în anticul altar al timpului ce o datã a fost
Raza vieţii într-o lume cenuşie din lemn anost
Alungând praful printre portretele ce ciulesc ale lor urechi
Aşteptând parcã s-audã iarã râsete dansând printre amintiri
Îndepãrtând din calea-i pânza finã de-nutuneric
Lãsând acodruri dulci de pian sã pãtrundã prin pereţi, spre preeri...
Dar în noapte doar se leagãnã secunde uitate, suspinând anemic.
