Când s-a deschis fereastra dinspre soare cineva a spus
â€Bunã dimineaţaâ€
ramurile îşi încrucişaserã spadele
şi câteva corole scânteiarã în lumina crudã
în timp ce câţiva fluturi ţopãiau în aerul umed
şi o pereche de solzi se azvârlirã
de la înãlţimea ultimei smicele de vişin
cu care zborul lor se încrucişase fãrã nicio vinã
paşii care se auzeau la etaj
coborâserã bãtând step pe scara de lemn
pânã pe iarba sticloasã
care se sfãrâma neabãtut sub degetele zdrelite
printre care ieşiserã câteva brânduşe de primãvarã
mici, albe, lacome de luminã
o mânã se întinse umilã spre câteva ciocuri nesãtule
care deveneau curând o armatã
al cãrei zbor îngheţase ca o libelulã
nu departe o turturicã îşi împletea cuibul
cu sunete ca nişte fire de iarbã
dincolo de gardul ţepos
salcâmii îşi urmãreau pãstãile duse de vânt
cãtre mare ca spre un vesel mormânt
aici un zbor douã de pescãruşi hãituiţi
colo o şoaptã în contul vântului
o vâlvãtaie verde în ochiul pãmântului
nestatornica plimbare a degetelor peste creştetul apei
strania lucire a unui laţ întins printre nedospiţii muguri
redescoperirea seminţelor tinereţii
în rãmãşiţele asteroizilor
în schimbatele culori ale primãverii
zgomotul paşilor care se pierd
în devãlmãşia sunetelor vântului
care acoperã scrâşnetul roţilor unui tren leneş
ca o arãtare prinsã în laţul timpului
cu burta plinã de cenuşa ultimului asteroid
