Priveşte
ochiul cum lacrimeaza
petale de lumina...
Oglindã în care vãd
cum degetele ei între degetele tale
împletesc abandonarea...
Într-o zi de primãvarã
vei încerca
sã pictezi
acest cheag de sânge alb
furând culori
din acuarela pictorilor morţi
şi-a celor vii... .
Sãrutul tãu va avea atâta sete
de a cunoaşte....
Buzele tale vor fi cupe de aur
în care se va vãrsa curcubeul,
florile,
apa,cerul,
sânge din sângele Creatorului,
dar suferinţa singurãtãţii mele
nu o vei desluşi cu nici o culoare.
Nici mãcar sub culoarea sentimentului tãu
sub care altã datã eram Cameleon...
Ascultã
cãderea lacrimei
vorbeşte
de pierdea sufletului tãu pereche,
într-o singurã lacrimã
plânge o cascadã...
Ascultã...
cum doare...
