Îmi voi stoarce sufletul... între ganduri
Ca şi cum ar fi un strugure-ntr-un teasc
Pânã i se va scurge...toatã apa vie
şi va trosni ca un vreasc...
Clipind de mii de ori..în delir
Voi scutura din ochii mei...toatã lumina albastrã
Pânã la orbire
şi vãrsarea lacrimilor de sânge...
Dintr-un vis de plumb...
voi face o cãlimarã
în care le voi picura împreunã
şi aceasta va fi cerneala
prin a cãrei culoare
se va defini
simţirea mea prea nebunã...
Si nu imi este frica
Caci nu exista moarte adevarata in iubire..
Voi rupe un colţ de stea
şi-l voi face peniţã
cu care voi scrie
povestea de iubire...
O voi scrie
pe foi de melancolie...
pe aripi de inger...
pe ape...
pe obrazul zarii...
Pânã la ultima paginã,când,
TU cu unghia pe sufletul meu
vei zgaria sfarşitul,
Iar inima mea
îl va umple de sângele ei
desãvârşind povestea de iubire
stacojie.
Adio bulb de luminã cereascã
Ce înfloreşti acum..la o altã fereastrã!