Zâmbesc tâmp de aproape treizeci de zile
De când m-am trezit iarãşi
Cu miros de cafea rafinatã în nãri.
Am visat timp de nouãzeci de zile cã
Voi revedea fiarele, şoseaua naţionalã, cutile colorate în case şi calea feratã.
Acolo trenurile cu nume de oameni ajung rar.
În acea garã trenurile tac.
Mi-am oprit paşii doar sã rãmâi dincolo.
Nu ştiu sã-mi mişc buzele de sus în jos
Pentru cã limba ta mi-e necunoscutã.
Privesc tâmp spre garã
Las foamea de piele sã mã închidã
Dincolo cu tine.
