S-a întâmplat când ai intrat şi mi-ai zis:
- Io nu dorm în mirosul ãsta de suflet putred!
Era de la ţigara aia rulata cu tutun de fericire.
Din tutunul ãla prost te-am construit.
Am folosit cãrãmizi de luminã.
Deveneai din ce în ce mai alb.
- E de la ţigarã proasto !
- Cum sã-l ridici din mocirlã ?
- E luminã, proasto!
Era luminã când mi-ai spus
Sã mã uit la luna sau la tine.
