In negru te-am pierdut, sub plapuma de culori,
Intr-o camera obscura cladita din pagini fara autori.
Carti sudate-n tesut incolor
Acopera soarta stelelor.
Nu mai vreau lumina lor
Si nici tronul zeilor,
Uneltele sau focul armelor.
Pentru ce un nou tinut
Sau orice nu te-ar cuprinde?
Sunt ratacit dar inca caut
Constelatii in cuvinte.
Mii de randuri ce seamana cu tine;
Esti ascunsa in cearceafuri de hartii
Sau poate aici, in mine,
Adanc ingropate, nestemate ale mintii:
Amintiri.
Imi protejai eternitatea de boala timpului…
Unde ai plecat, iubito?
Povara lipsei tale m-a adus pe fundul iadului.
Solitar, negru tablou domneste;
Se imbiba cu intunericul din suflet.
Ma doboara, spiritul mi-l ofileste,
Ma omoara, nu pot sa scot un sunet.
Privesc viata cum trece.
O intorc invers.
Privesc cum ma vindec.
Am uitat tot, sunt doar un copil;
Lumea e mare, mainile-s prea mici ca s-o tin.
Se clatina fanatica ca un totem instabil,
Cade, se-ncolaceste pe mine,
N-am cum sa-mi revin.
Sunt legat si dus la tine,
Destinat sa te retin...
