Ieşi PERUCA la plimbare. Cum? Aşa sângurã? Ei, sângurã. Zgherda o scoasã, da’ aşa am poreclit-o noi pe Zgherda â€" Peruca. Zgherda, ce e aia Zgherda? Dar Peruca...e altceva. Cum ce? Claie de pãr de toatã frumuşeaţa! O ţine la naftalinã toatã vara şi cum dã frigu’, o scoate. Când e ger, ştii, şi trebuie sã meargã la vreo sindrofie, la un ceai, la o cafea, cã şi-a fãcut pretene aci în sat pe potriva ei, aşa. Ce sã ştie Mariţa lu’ Fãsui ce e aia distracţie boiereascã? Stã cu nasu-n rãzboi sau în tigaie, pe când Zgherda sã reşpectã. Da... Are şi cãciuli multe, numai eu am numãrat freo cinci, asortate, ştii, cu haina. Da, cã are şi hainele asortate, şi genţile: pe verde, pe roşu, pe bleumarin are douã: una mai deschisã şi alta mai închisã, bate cam spre negru, i-a rãmas de la bãrba’-sãu, ştii. A, uitai sã vã spui. A murit bietu’ de el acu’ freo trei ani. Da’ la jelit, da, în genunchi a stat la capu’ lui în bisericã de ne-au trecut fiori pe toţi, da’ ce zic, l-am jelit şi noi. Cã ne-am dus toţi şi la priveghi şi la pomanã, adicã toţi din Ciocãnari. I-am mâncat coliva, nu sã cãdea sã nu-l conducem pe ultimu’ drum. Zgherda? A, dupã înmormântare a dispãrut o vreme. Am înţeles di la Mãria lu’ Florinã cã s-ar fi fost la mã-sa, da’ nu plec eu urechea la tot ce bãsmesc muierile pe buza şanţului. Şi-a încãrcat bateriile, cum s-ar zice, da’ tot în doliu a venit, da. Veselã, plinã de viaţã, de parcã nu murisã Conrad, tot neamţ ca şi ea, adicã amândoi sunt nemţi di pi la Jimbolia, am înţeles, da’ poţi sã ştii? Sã pripãşirã aci când cu cutremuru’ din ’77. Stãturã o vreme, vãzurã cã e bine, cã oaminii sunt de cinste şi omenie şi nu mãi plecarã, nu. Vezi? De-aia sã zice cã cine bea apã din Dunãre nu mãi pleacã. Ai dreacu’ olteni! Cum te prind în laţ, nu-ţi mãi dau drumul.
|
