(prozo-poem)
Cutia Pandorei s-a golit peste lume,
E vorba de-o legendã din vechime...
Nu ne mai rabdã pãmântul, nu mai poate;
S-a umplut paharul, cum se spune.
Forţe dezlãnţuite haotic, sfideazã legile toate.
Energii distrugãtoare acţioneazã sinergic,
O tulburare a cuprins omenirea:
Om şi naturã se confruntã dramatic.
Dezmãţul general rãstoarnã normele morale pe dos,
Ce era urât, acum e frumos.
Clivajul social e radical,
Bogaţii lumii îşi fac un oraş al lor, ideal.
Pacea şi liniştea nu mai sunt deziderate,
Au ajuns sã fie demodate.
Pe agenda zilei e lupta pentru putere, bani şi rãzboi,
Cu dorinţa de a trasa cu sânge hãrţi noi.
Crimele sunt cotidiene la ştiri,
Nu mai e loc pentru bine şi bucurii.
Ura şi rãzbunarea sunt catalizatorii de azi,
În relaţiile între popoare,între pãrinţi,şi-ntre fraţi.
Apã, aer, soare şi vânt se manifestã toate la extreme.
Nu mai e loc şi timp pentru om pe Pãmânt?
,,Sã plece pe alte planete, poate pe Marte",
Era sfatul savantului Stephen Hawking,
Cãci viaţa pe Pãmânt va fi un chin.
Epilog
,,Nu te-ar mai rãbda pãmântul!"
Era pe vremuri un blestem,
Pentru cei care-ncãlcau CUVÂNTUL
Şi duceau un trai nedemn.
