Unde-i mama?
Era o zi caldã de octombrie, cu un soare obosit dar plãcut, a cãrui luminã blândã cãdea ca o binecuvântare peste grupul adunat în jurul gropii pentru un bãrbat de 52 de ani. Soţia cu fiica lor, studentã, de o frumuseţe rarã, varianta femininã a tatãlui sãu, şi cele douã surori mai mari ale decedatului stãteau încremenite de durere alãturi de rude, prieteni şi colegi de-ai inginerului plecat fulgerãtor dintre ei.
Când preoţii rosteau numele defunctului la slujba de înmormântare, un suspin prelung se ridica din piepturile lor şi lacrimile curgeau instant pe obrajii celor care deplângeau plecarea neaşteptatã a lui Mitel, cum era dezmierdat de mama lui, în al cãrei mormânt se fãcuse loc pentru el.
Pãrea cã şi salcâmii plângeau cu lacrimi de frunze, care mãrunte şi aurii la o uşoarã adiere de vânt îşi luau zborul cu sutele, lãsând salcâmii goi în câteva clipe. Pluteau prin aer cu mici popasuri pe capetele celor adunaţi la înmormântare, pe crucile de piatrã, iar, în cele din urmã, învinse de forţa gravitaţionalã, cãdeau pe pãmânt îngroşând stratul auriu de frunze care se aşternuse în tot cimitirul.Plângeau salcâmii de durerea celor care se despãrţeau de fiinţa dragã ce urma sã plece în eternitate, aşa cum îi este dat omului. Când a sosit clipa ca cei din familia decedatului sã arunce ţãrâna peste sicriul coborât în mormând, aşa cum e rânduiala, s-a auzit un strigãt disperat al unei femei. ,,Unde-i mama? Unde-i mamaaaaaaa?". Striga una din cele douã surori ale lui Mitel, cea care semãna perfect cu el şi cu mama lor. Un gropar, cu experienţã în meserie, a înţeles despre ce era vorba şi a strigat:,,e aici, aici", ridicând un sãculeţ mic alb în care erau osemintele mamei. I-a dat drumul peste sicriul din groapã şi a rãsunat în tot cimitirul zgomotul cãderii pe sicriul de lemn. Un fior de gheaţã m-a strãbãtut din cap pânã în picioare. O tãcere dureroasã i-a cuprins pe toţi cei prezenţi, ca un moment de reflecţie filozoficã. ,,Ce e omul!?" întrebau şi se mirau apoi unii privindu-se între ei, dezamãgiţi. ,,Omul e creat de Dumnezeu dupã chipul şi asemãnarea sa, numai cã omul moare ca orice necuvântãtoare de pe pãmânt", rãspunse unul dintre foştii colegi ai defunctului cu amãrãciune în glas.
