Animalul îşi ducea povara cu resemnare.
Renunţã pentru o vreme
la mândria sa de cal
şi supus
nu ieşea din cuvântul stãpânului.
Dar într-o zi o muscã îi şoptise
discret la ureche â€ţblegule ...â€
Rupse hamul şi
nesãtul, gustã din porţia de
libertate.
Se lepãdã de obiceiurile bune şi-şi petrecu serile
într-un bar.
Târziu în noapte s-a întors acasã.
Umbra sa era agãţatã undeva în cui,
iar el îşi cauta prin iarbã, ochelarii pierduţi în
încãierarea cu destinul.
