Arde mi-ar focul atat de pacatoasa limba,
Ce-ti ingana numele neincetat,
Ce-a-nsirat atat de absurd toate
Spusele si nespusele pamantului,
Ca-n pamant se ntoarce tot ce-i blestemat.
Si-am simtit vinovatia degetelor mele,
Ce-au umblat aievea peste tine.
Arsu-m-ai tu paradis aprins al desfatarilor
Cand m-ai invatat ce-nseamna a dori.
N-am scapat pahare goale
Si n-am risipit taisul cioburilor
Pe inocenta pielii neatinsa de mangaieri
Cand voluptatea vocii tale
Ma umplea atat de dulce de-ndoieli.
