Prefa-ma doamne in viu grai,
Sa pot sa-i spun cum l-am iubit,
Sau lasa-ma sa-i fiu Insasi umbra,
Sa pot sa l pazesc, de toate relele pamantului.
Prefa-ma-n urma pe nisip
Sa ma risipesc aievea pe sub pasii,
Sau praf de aur sa ii fiu
Sa-i simt efemeritatea mainii
Ce ma elibereaza-n vant.
Prefa-ma-n ape si-n oglinda de minuni
Sa-i privesc reflexia in unde,
Sa stiu ca ce-am iubit
Voi intalni la poale de munte.
Si du-ma-n nopti si-n luna, stele,
Sa-l pot admira pe al vietii drum
Sa-i vad fericirea-n ochi,
Caci fericit il vreau si la sfarsit de noi.
Prefa-ma-n ploaie, picuri reci,
Sa ii sarut obrazul
Cand peste dealuri si poteci
Isi revarsa necazul.
Prefa-ma doamne-n lacrimile lui,
Sa-i simt gustul tristetii
Si lasa-ma sa il descopar
Pe el din spatele cetii.
Si fa-l sa simta dorul meu,
Sa-i fiu dorinta si placere,
Sa pot sa vreau sa ii aduc
Atat de vinovata cadere.
Prefa-ma-n gustul urii,
Ca sa nu-i mai ating vreodata sufletul
Si lasa-ma sa traiesc prin urletul
Ce-mi ridica fiorii.
