viaţa mea a devenit
purtãtoarea
unui martir
cu obrajii
lãcrimând
speranţe
atât de dulce a devenit
încât din
ochii meu au crescut
noptiere
în raftul lor ascund
vise tot mai efemere
precum sângele anal
topit pe-o gurã de canal
instinctul ãsta animal
repetitiv şi astronom
uitasem cã mai sunt şi om
cândva
de-am fost vreodatã aşa..
în rana vastã şi lascivã
un câine mort fãrã
colivã
şi din copac se naşte spin de diaree
ce frumoasã aceastã odisee..!
sacrificat şi indolent
spirit sãrac
sau decadent
şi rima-i tot la fel de moartã
izolat sau chiar absent
în viaţa aceasta spintecatã..
e un canal de orhidee
poem zdrobit
de vreo idee
a unei curve de femeie
ce poate cã m-a pãrãsit..
boem intelectual
ce stã adesea în capelã
când plouã chiar
pe sub umbrelã
ţi-e lumea un anost canal
