din nãri a curs o picãturã de smoalã
şi-am avut impresia
cã din gãurile acestea enorme
sângereazã o coasta de univers
aşa am crezut cã
mergând
cu un corp distorsionat
pe artera
unui vis
am sã mã sparg
radioactiv
într-un plop
din care te verşi
ca un serafim în mijlocul
unui tsunami de frunze
şi m-am mirat
când din pãrul tãu
însângerate
piramide
se topesc
când sunt atinse
de lumina mea
iar
din
plãmânii tãi
un fum roşu
abureşte
smoala ce mi-a acaparat întregul chip
lumina sa
atât de întunecatã
m-a fãcut sã-mi jupoi faţa
cu o piatrã
sã-mi curgã sângele din oase
precum ţie
din harpe
evadeazã o hemoragie de
freamãt planetar
hipnoticã-i vrerea prin care
te-ai cufundat
într-un sertar de iluzii
iar eu
te încrustez în noianul unui nor
cu lichidul venelor
albastre fluvii
s-au izbit de stele
de gândurile mele
toate
prin care te-ai plãmadit
în ancorã
şi ţi-am ascultat trecerea
în plin zbor decadent
spre rãsãrit
ca un strop
de aurora desprinsã
din cuibul amorf de nimfe
aşadar
te înalţi petalã de abis
şi norii se risipesc odatã cu tine
sorii
graveazã
în aorta acestor aripi
comete
şi-n ochii tãi,
dor flãmând,
timpul sângereazã...
