Autor:	Oancea Daniel ( Octav Daniel ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Viciu şi madonã

Scuteşte-mã, te rog, de la supliciu Şi ia-mã-n iadul tãu figurativ, Pentru a pieri în cel mai dulce viciu: Sã te iubesc, sã te respir definitiv. Nu-mi justific cerinţele-mi gravate Într-un abecedar de explicaţii, Cãci tu eşti reginã-ntre creaţii Şi amalgam de stele asasinate. Dar voi asemãna durerile-mi fatale Cu ninsori de vise, lucind în orizont, Pentru a te seduce în trucuri ideale Şi-a te prãda pe cel mai sacru front. Nu mã uita în trunchiuri de regrete Şi nu mã ucide în lumile ingrate, Ci-aruncã-mã în ploi de epitete, Iar eu te voi pãstra, singurãtate! Scuteşte-mã, te rog, de la atâta gri Si ia-mã-n pielea ta, morfinã! Topeşte-mã în alb de heroinã, Şi-n veci de veci, tu, nu mã pãrãsi...! Atunci în trupul meu se vor închide gratii, Şi voi privi cum lumea se deşirã, Nu voi schiţa decât un zâmbet fad Cãci suferinţa mea e o satirã. Scuteşte-mã, etern, de la iubire, Şi-neacã-mã-ntr-un ocean de sedative! Eu voi pieri în iadul tãu, iubito, Şi zilnic voi zâmbi, fãrã motive...!

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]