insulã pustie, linişte, apã...
dorinţele singurãtãţii cãutate în oglindã.
geniul vrea mai mult decât ce aratã lumina Soarelui
buzele crãpate şi uscate sunt ecourile vorbelor nerostite.
lacrimi de argint, zâmbet de plastic...
valorile omului pierdut.
Nici inelele lui Saturn nu-i ajung tânãrului;
Nouã bãtãi de inimã pentru cãlãtorie...
niciuna în plus pentru întoarcere.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Bun venit,Iustina!E cam pustiu acolo, pe Henci?!Important e cã acel ,,genius loci'ţi-e prielnic de scrii atât de frumos şi profund. Mi-a plãcut.
