Ca vechii patriarhi aplecaţi din cînd în cînd
asupra faimoaselor cãrţi de bucate,
cautã şi tu în raniţa cea veche a vremurilor
o reţetã de îmbunat apa,
de fãcut pãmîntul mai moale,
cãci cerul îl laşi în seama pãsãrilor aducãtoare de noroc,
în seama cîte unui nor mai învãţat cu cîntatul în stranã.
Din aceastã nemişcare tulbure şi înşelãtoare
vor mai coborî poate nişte oi cu ceasuri mari,
legate sub burtã,
acarul Pãun se va scula poate din morţi sã mai joace
un şeptic cu cantonierul la o ţuicã şi o brînzã,
pe crupele cailor vor mai adormi ţigãncile frumoase,
iar din aburul bãlţii vor mai ieşi fumurile parşive
şi iertãtoare a toate.
Important e cã pe capul tãu nu s-a pus deocamdatã
nici un preţ, aşa încît mai poţi copilãri o vreme,
pînã cînd îţi vor bate la uşã vreo doi, trei,
îmbrãcaţi în haine de piele,
sã te anunţe cã ai îmbãtrînit şi cã e cazul
sã îţi cam faci bagajul.
